Intrebari frecvente

Atunci cand pansam o rana acasa, unde instrumentele sterile nu sunt intotdeauna disponibile sau nu sunt usor de folosit de catre pacient, pentru a realiza un proces de pansare corect, este important sa ne asiguram ca sunt urmati cativa pasi esentiali inainte de procesul de pansare propriu-zis.

  • Inlaturati bijuteriile (inel, ceas, bratara) si spalati-va foarte bine pe maini cu sapun si apa calda, apoi uscati-le complet.
  • Imbracati manusile de unica folosinta pe ambele maini.
  • Daca este necesar sa atingeti rana direct cu mana, este indicat sa purtati manusi sterile;
  • In cazul in care cineva din jur este racit, gura si nasul trebuie sa fie acoperite, in timpul schimbului de pansamente;
  • Cand ingrijiti o rana, este indicat sa aveti capul acoperit;
  • Este recomandat sa nu vorbiti in timpul schimbului de pansamente pentru a evita patrunderea germenilor in rana;
  • Pentru a scadea riscul de infectie, atunci cand schimbati un pansament incarcat cu microbi, este indicat ca acest proces sa fie realizat de catre doua persoane.

Inainte de a incepe procesul de pansare, este important sa va asigurati ca zona de lucru este curata. Asezati la indemana toate instrumentele de care aveti nevoie: o pensa de unica folosinta, cutiile cu comprese sterile, solutia de curatare (ex: ser fiziologic sau solutie Ringer) si noile pansamente ce urmeaza a fi folosite in procesul de pansare propriu-zis.

Schimbul de pansamente:

Inlaturarea vechiului pansament

  • Spalati-va mainile cu sapun si apa calda, uscati-le complet si imbracati manusi de unica folosinta pe ambele maini.
  • Inlaturati cu grija vechiul pansament cu ajutorul pensei de unica folosinta. In cazul in care acesta este lipit de rana, aveti grija sa nu il smulgeti. Va trebui sa umeziti cu ser fiziologic sau solutie Ringer, pana cand aceasta zona este inmuiata si pansamentul poate fi inlaturat cu usurinta de pe rana.
  • Puneti vechiul pansament intr-o punga de plastic pregatita pentru a fi aruncata.

 

Curatarea ranii:

  • Umeziti compresa sterila cu solutie de curatare (ex: ser fiziologic sau solutie Ringer)
  • Curatati rana cu grija. Incepeti procesul de curatare din centrul ranii si continuati cu miscari circulare spre exteriorul acesteia, pana cand ati depasit cu un centimentru zona ranii.
  • In cazul in care mai exista zone care necesita curatare, utilizati o compresa sterila noua.
  • Nu frecati cu putere si nu aplicati presiune atunci cand curatati rana, pentru a nu distruge tesutul sanatos.
  • Nu incepeti procesul de curatare dinspre exterior spre centrul ranii, pentru a evita introducerea germenilor in rana.
  • Verificati rana pentru posibile semne de semne de roseata, inflamare sau miros neplacut.
  • Dupa ce rana este curatata, inlaturati manusile de unica folosinta si puneti-le intr-o punga de plastic impreuna cu pansamentul vechi.
  • Spalati-va pe maini inca o data.

 

Aplicarea pansamentului

Dupa ce ati curatat rana si ati inlaturat vechiul pansament, accesati sectiunea Cum tratam ranile pentru a viziona procesul de aplicare a pansamentelor pas cu pas, in functie de tipul ranii si de aspectul acesteia.

Cand contactam medicul?

Contactati imediat medicul sau asistenta daca observati una din schimbarile de mai jos la nivelul ranii:

  • pielea din jurul ranii este calda, cu/fara dungi rosii
  • rana sangereaza cu usurinta
  • exsudatul din rana isi schimba culoarea si devine de culoare galben sau verde
  • exsudatul din rana devine mai consistent
  • rana incepe sa aiba un miros neplacut
  • durerea locala se accentueaza.

De asemenea, este indicat sa contactati medicul daca:

  • prezentati febra sau frisoane
  • prezentati mancarime locala sau generalizata
  • observati o crestere a volumului de exsudat dupa 3-5 zile de tratament local.

Escara sau ulcerul de presiune este o zona de deteriorare a pielii si a tesuturilor de dedesubt. De obicei, sunt cauzate de sederea in sezut sau culcat intr-o singura pozitie, fara a modifica pozitia pentru o perioada de timp. Un ulcer de presiune se poate dezvolta foarte repede in cateva ore, mai ales daca sunteti bolnav.

Primul semn ca se poate dezvolta un ulcer de presiune este faptul ca pielea ta va incepe sa isi schimbe culoarea. Poate aparea o usoara roseata sau o culoare mai inchisa a pielii decat de obicei, care nu se estompeaza atunci cand este indepartata presiunea. In unele cazuri, poate aparea o culoare purpurie sau maronie putand fi confundata cu o „vanataie”.

Puteti de asemenea sa verificati atingand zone ale corpului care sunt expuse riscului de a dezvolta escara.

Zona se poate simti, de asemenea, mai calda sau mai rece la atingere, mai ferma sau spongioasa sau chiar umflata.

Prin sesizarea primelor semne ale unui ulcer puteti preveni agravarea unui ulcer de presiune.
Daca primele semne ale unui ulcer de presiune nu sunt tratate rapid, acesta se poate transforma intr-o vezicula deschisa, care poate duce la un ulcer de presiune mai grav.

Dacă observati semne de deteriorare a pielii din cauza presiunii prelungite, trebuie sa anuntati imediat medicul de familie sau sa contactati o firma de ingrijire la domiciliu

Pentru a preveni aparitia unui ulcer de presiune, este important ca dumneavoastra si apartinatorul sa respecte indrumarile medicului curant. De asemenea trebuie sa inspectati pielea in fiecare zi, sa modificati pozitia in pat sau in scaunul cu rotile periodic, sa va hraniti sanatos si sa utilizati dispozitive de eliberare a presiunii, cum ar fi saltea antiescara, botosi, perne.

Va puteti ingriji urmand urmatorii pasi:

Inspectati pielea!
Inspectati in mod regulat pielea daca exista semne de deteriorare precoce. Daca faceti acest lucru singuri este nevoie sa utilizati o oglinda pentru a vedea zonele dificile. Daca observati semnele timpurii enumerate mai sus, va rugam sa contactati medicul de familie cat mai curand posibil. Daca sunteti apartinator inspectati pielea la intervale regulate. Lungimea intervalelor va depinde de nivelul dumneavoastra de risc.
Daca aveti deja un ulcer de presiune, acesta va trebui sa fie evaluat, pansat si documentat in mod regulat. Acest lucru va permite o monitorizare daca se imbunatateste sau se inrautateste, caz in care medicul va sugera o schimbare a tratamentului. Acest lucru poate fi prin cresterea frecventei de schimbare a pozitiei, o saltea diferita, o alimentatie bogata nutritiv sau pansament adecvat.

Mobilizati pacientul
Mobilizarea si schimbarea pozitiei pacientului pe cat posibil va ajuta sa reduceti riscul de a se dezvolta un ulcer de presiune.
Daca aveti deja semne precoce ale unui ulcer de presiune sau aveti deja unul, utilizati dispozitive de eliberare a presiunii precum saltea specială cu aer si/sau perna, botosi, dispozitive pentru eliberarea presiunii cu gel.
Schimbati pozitia, alternati regulat intre pozitia pe spate si parti.
Daca aveți calcaile rosii/umflate, este posibil sa fie necesar sa ridicati picioarele de pe pat.
Daca pacientul are o stare de imobilitate partiala si se poate da jos din pat, dar nu se poate deplasa sau sa se ridice in picioare, este important sa nu se aseze in pat mai mult de doua ore simultan in aceeasi pozitie. Apartinatorii trebuie sa ajute pacientul daca este nevoie de ajutor pentru ca pacientul sa se intoarca in pat.
Daca va aflati intr-un scaun cu rotile, incercati sa diminuati greutatea de la nivelul sezutului la fiecare jumătate de oră, aplecandu-va intr-o parte sau apasand pe bratele scaunului. Elibereaza de presiuni prin miscari regulate de pe o fesa pe cealalta de cateva ori la fiecare jumatate de ora.
Nu trebuie sa stati in scaunul dumneavoastra cu rotile mai mult de doua ore simultan, chiar si cu o perna specializata. In concluzie, mobilizati pacientul la fiecare 2 ore cand este treaz.
Folositi un program pentru a intoarce pacientul dacă nu poate sa se intoarca fara ajutor. Intrebati-va medicul daca ar trebui sa aveti un program de rotatie noaptea.
Cand mutati pacientul, evitati frictiunile cauzate de alunecarea sau tragerea pe cearceafurile de pe pat sau pe alte suprafete. Frictiunea poate deteriora pielea, la fel cum ar fi smirghelul. Ridicati pacientul in schimb.
Evitati dispozitivele de tip colac, care pot creste presiunea in unele zone.
Timpul scaunului la toaleta trebuie să fie mai mic de 15 minute.

Ce mai puteti face pentru tratarea escarelor?

  • Trebuie sa consumati o dietă sănătoasă și se beti multe lichide.
  • Pastreaza-ti pielea curata si uscata, inclusiv sub sani, intre fese, sub scrot.
  • Hidrateaza-ti pielea prin utilizarea de lotiuni si creme ce previn uscarea pielii.
  • Evitati hainele stranse care se pot freca pe pielea corpului.
  • Pastrati lenjeria de pat uscata-utilizati aleze pentru incontinenta pe care le schimbati, dupa caz.
  • Evitati cutele din lenjerie si hainele de sub pacient.
  • Ori de cate ori pacientul sta pe ceva dur, exista sansa sa dezvolte o escara. Daca pacientul va sta imobilizat la pat, evitati eventualele impletituri ale parului, margelele, elastice sau bentite din par a preveni aparitia presiunii.

Când trebuie să sun medicul?
Apelați medicul de familie dacă:

  • Inrosirea pielii sau schimbarea culorii dureaza mai mult de 30 de minute dupa schimbarea pozitiei.
  • Observati noi semne de iritatie a pielii, cum ar fi eruptii cutanate, boli, vezicule sau vanatai.
  • Aveti intrebari sau ingrijorari cu privire la ingrijirea si tratamentul pielii.
Zonele cele mai frecvente in care pot aparea ulcerele de presiune sunt pe parți ale corpului care preiau greutatea si unde osul este aproape de suprafata pielii. De exemplu, zona sacrala, calcaile, soldurile, coatele, gleznele, umerii, coloana vertebrala si partea din spate a capului. Oricine poate dezvolta un ulcer de presiune, dar unele persoane sunt mai susceptibile sa dezvolte un ulcer de presiune decat altele. informatii Aveti riscul de a dezvolta un ulcer de presiune daca:
  • trebuie sa stati in pat o perioada mai lunga de timp
  • aveti probleme in schimbarea propriei pozitii fara ajutor
  • sunteti intr-un scaun cu rotile
  • petreceti mult timp intr-un fotoliu sau pe o canapea
  • sunteti grav bolnav (chiar si pentru o perioada scurta de timp)
  • sunteti supus unei interventii chirurgicale
  • sunteti incontinent
  • ti-ai pierdut senzatia in anumite parti ale corpului (de exemplu, dupa un accident vascular cerebral sau o deteriorare a maduvei spinarii)
  • aveti circulatie slaba
  • nu aveti o dieta echilibrata sau nu beti lichide suficient
  • ati avut anterior un ulcer de presiune
  • sunteti foarte batran
Din pacate, odata aparute ulceratiile de presiune se pot dezvolta foarte repede la unele persoane. Deteriorarea poate sa nu implice doar pielea, ci si tesuturile de dedesubt in profunzime chiar pana la os. Ulcerele de presiune pot fi dureroase si aveti mai multe sanse sa dezvoltati o infectie care va poate imbolnavi foarte grav, pot dura foarte mult timp pentru a va vindeca si chiar pot duce la infectie generalizata (septicemie) cu risc vital. De asemenea trebuie sa fiti foarte atenti daca purtati gips sau ciorapi antitrombotici postchirurgical deoarece trebuie acordata ingrijire pentru a preveni ulcerul de presiune.

Atunci cand aveti in grija o persoana in varsta, imobilizata la pat, sunteti atenti la o multime de lucruri, cum ar fi riscul de a cadea, de a dezvolta un ulcer de presiune cat si complicatii date de medicamente.

Nutritia si hidratarea joaca un rol important in conservarea pielii, viabilitatea tesuturilor si suportul in vindecarea ulcerului de presiune atunci cand exista.

Aportul alimentar insuficient este un factor de risc cheie pentru dezvoltarea ulcerelor de presiune cat si pentru vindecarea lor. Pierderea in greutate este un factor de risc major pentru malnutritie si dezvoltarea ulcerului de presiune. Nutritia deficitara interfereaza cu functia sistemului imunitar, sinteza de colagen si rezistenta la tractiune.

 

Ce trebuie sa faci atunci cand varstnicul inceteaza sa manance sau sa bea?

 Acest lucru se poate intampla, asa ca cel mai bine este sa stii ce sa faci si cum sa te descurci inainte sa devina o problema.

De ce o persoana in varsta nu mai mananca?

Este normal ca un adult in varsta sa manance mai putin, deoarece metabolismul lui tinde sa  incetineasca si corpul poate avea nevoi nutritive mai putine. Daca varstnicul a inceput brusc sa manance mai putin, trebuie sa ne gandim la existenta unei probleme.

Cand o persoana in varsta nu mai mananca pot exista mai multe cauze.

  1. Una dintre cele mai frecvente este ca abilitatea lor de a mirosi se diminueaza. Simtul mirosului unei persoane este strans legat de capacitatea de a gusta mancarea. Neputand mirosi mancarea, interesul persoanei de a manca scade.
  1. Vederea slaba cauzata de cataracta sau a alte probleme legate de ochi afecteaza capacitatea de a mirosi. Cand nu vad ce mananca, varstnicii sunt mai putin interesati sa manance.
  1. Pe masura ce imbatranim, digestia incetineste. Acest lucru poate duce la constipatie, ceea ce ofera unei persoane senzatia de stomac plin.

In plus, lipsa poftei de mancare la  persoanele in varsta se poate datora medicamentelor pe care le iau sau pot exista probleme de sanatate orala. Unii adulti in varsta au dificultati de mestecat din cauza problemelor date de proteza dentara sau de dinti si gingii.

Cum sa determini o persoana in varsta sa manance?

Exista diverse modalitati prin care poti ajuta ca varstnicul sa creasca cantitatea de mancare consumata. In primul rand, oferiti mese si gustari la aceeasi ora din zi . Acest lucru ii va ajuta sa-si antreneze corpul sa manance in anumite perioade.

  • Ofera portii mai mici de mancare. (Facand acest lucru, ei descopera ca sunt mai dispusi sa manance decat atunci cand o farfurie mare de mancare este asezata in fata lor).
  • Daca varstnicul are probleme cu utilizarea furculitei si a cutitului ofera-i variante de mancare ce pot fi consumate cu mana: branza, snitele de pui mici, legume crude, etc.
  • Asigurati-va ca aveti o multime de mancaruri favorite la indemana, precum si mancaruri moi, cum ar fi supe, smoothie-uri si lapte.

Ce se intampla cand o persoana in varsta inceteaza sa manance și sa bea?

Cand o persoana in varsta va inceta sa manance si sa bea, un timp indelungat, va muri. Oamenii pot trai mai mult fara sa manance decat fara sa bea, dar pentru cineva care este imobilizat la pat, este posibil sa moara in cateva zile pana la doua saptamani.

Daca varstnicul nu mananca la fel de mult ca de obicei, primul pas este sa solicitati consultul unui medic, pentru a va asigura ca nu exista o boala grava in spatele lipsei de apetit. Daca nu exista, incercati cateva dintre aceste sfaturi pentru a-i ajuta sa obtina nutritia de care are nevoie pentru a ramane sanatos.

In cazul in care nu este posibila o hranire normala, pot fi administrate suplimente bogate in proteine cat si vitamine si oligoelemente cu rol antioxidant. Cu toate acesta rolul vitaminelor si oligoelementelor este destul de neclar.

Varstnicii cu boli cronice si mobilitate afectata pot avea probleme de hranire. Prin urmare, este important ca ingrijitorii/apartinatorii acestor batrani sa ofere asistenta adecvata in functie de nevoile individuale ale batranilor.

Ce trebuie urmarit atunci cand hranesti un varstnic?

    • Trebuie sa mentii o dieta sanatoasa si o nutritie echilibrata.
    • Trebuie sa previi eventualele complicatii, cum ar fi pneumonia de aspiratie indusa de sufocare.
    • Trebuie sa incurajezi si sa ajuti batranii cu probleme de alimentatie, astfel incat sa le maximizezi independenta si capacitatea de ingrijire de sine. Mancarea trebuie sa fie o experienta placuta pentru a le imbunatati calitatea vietii.

Pregatirea inainte de hranire

  1. Mediul inconjurator – Asigurati-va ca zona de mancare este bine ventilata, cu iluminare adecvata si lipsita de distrageri, pentru a spori atentia batranilor si pentru a preveni sufocarea.
  2. Ustensilele de hranire – Asigurati-va ca ustensilele sunt curate. Folositi un covoras antiderapant pentru a fixa ustensilele de pe masa pentru o alimentare mai usoara. Inlocuiti orice ustensila sparta. Folositi linguri mai mici pentru a controla cantitatea de hrana si pentru a reduce riscul de sufocare. Folositi paie sau cani special concepute pentru a controla cantitatea si fluxul de lichide in timpul bautului. Alegeti dispozitive de alimentare, de ex. lingura si furculita cu manere late, un bol cu buza curbata, ridicata care permite scoaterea alimentelor usor.
  1. Ingrijitorul/Apartinatorul – o atitudine calda si grijulie este intotdeauna importanta. Explicati intotdeauna persoanei in varsta ceea ce faceti si incercati sa le castigati increderea, pentru ca ei sa coopereze. Trebuie respectata o igiena personala buna, spalati-va bine pe maini cu apa si sapun. Asistati batranul la spalarea mainilor inainte de fiecare masa. Daca este nevoie, efectuati ingrijirea cavitații orale, cum ar fi clatirea gurii inainte de mese, pentru a stimula apetitul. Evaluati abilitatile de mestecare si inghitire ale varstnicului. Acordati asistenta corespunzatoare, daca este necesar. Comunica cu batranii inainte de hranire, de ex. discutati meniul cu batranii cu dementa pentru a le creste cognitia si pentru a le stimula interesul. Pentru batranii cu deficiente de vedere, indrumati-i, informandu-i tipurile de hrana si pozitia alimentelor si a ustensilelor. Asigurati-va ca toate produsele alimentare si ajutoarele alimentare necesare sunt la indemana lor.
  1. Alegerea mancarii- Preferinta alimentelor individuale, religia si starea de sanatate trebuie luate in considerare in timpul pregatirii meselor(de exemplu: dieta diabetica, hiposodata si vegetariana, etc). Alegeti alimente nutritive usor si sigure de inghitit. Schimbati meniurile in mod regulat pentru a stimula pofta de mancare. Pregatiti mancarea in functie de abilitatile de mestecare si inghitire ale individului (de exemplu: piure, supe creme de legume sau dieta fluida). Indepartati oasele si pielea carnii pentru a reduce riscul de sufocare. Taiati mancarea in bucati mai mici pentru permite o mestecare usoara. Evitati alimentele care sunt lipicioase, dificil de mestecat si de inghitit, pentru a preveni sufocarea (de ex. galuste cleioase).
  1. Varstnicul- Ajutati varstnicul sa poarte proteze dentare, daca este necesar. Asigurati-va ca este asezat confortabil intr-o pozitie verticala pentru a facilita inghitirea in siguranta. Scaunul trebuie ajustat la o inaltime adecvata.

 

Sfaturi de siguranța pentru hranire

    • Asigurati-va ca varstnicul este complet prezent, vioi, in timpul hranirii.
    • Asigurati pozitionarea corecta a persoanei in varsta. Stand cu capul usor flexat si barbia in jos ceea ce reduce riscul de sufocare.
    • Serviti mancarea la temperatura potrivita ( de ex. nu prea calde).
    • Nu va grabiti, lasati mult timp pentru hranire. Daca varstnicul refuza sa manance, incercati sa aflati motivul si sa acordati asistenta in consecinta.
    • Respectati eventualele semne de dificultati de inghitire (de ex. tuse, scurgeri, aspiratie de mancare inapoi in nas, etc). In caz de sufocare sau aspiratie, pastrati-va calmul si solicitati ajutor medical.

 

Semnele si simptomele aspirației sunt:

  • Dificultate de respiratie
  • Vene congestionate la nivelul fetei si gatului
  • Fata vinetie, pierderea cunostintei in cazuri grave.
  • Asigurati un aport adecvat de lichide pentru batranii care nu se pot hrani singuri, astfel incat sa preveniti deshidratarea.

 

Dupa hranire

Dupa hranire, verificați daca exista resturi alimentare in gura si realizati o ingrijire orala riguroasa.

Stergeti gura cu un prosop umed si mentineti o igiena personala buna. Curatati protezele.

Indepartati ustensilele, sortul si servetele. Lasati varstnicul sa se odihneasca confortabil.

Evitati sa il culcati imediat dupa hranire.

Asezati-l intr-o pozitie verticala cel putin 20 pana la 30 de minute pentru a preveni aspiratia.

Pentru acei batrani care sunt deosebit de fragili, observati-i starea mentala dupa ce l-ati hranit si monitorizati semnele de aspiratie si sufocare.

Un ulcer venos este o leziune (rana) deschisa pe piele care apare de obicei pe partea mediala (dinspre interior) a gambei, intre glezna si genunchi.

Ulcerul venos este o complicatie a insuficientei venoase cronice (IVC) si a hipertensiunii venoase (cresterea presiunii la nivelul venelor). Ulceratia aparuta are de obicei o evolutie cronica (indelungata) si nu are tendinta de vindecare spontana.

Insuficienta venoasa cronica este o boala care afecteaza mai mult femeile decat barbatii, in marea majoritate a cazurilor fiind mostenita genetic. Aceasta boala este caracterizata prin functionarea defectuoasa a venelor, care are drept rezultat stagnarea sangelui la nivelul picioarelor cu aparitia unor modificari la nivelul tesuturilor profunde si al pielii.

Care sunt semnele si simptomele insuficientei venoase cronice?

Insuficienta venoasa cronica are multiple semne care apar pe masura ce boala avanseaza si care pot la un moment dat sa se regaseasca impreuna la nivelul gambei, fara a fi insa necesar sa fie toate prezente la acelasi pacient.

Telangiectazii: Model in forma de evantai al venelor dilatate in jurul maleolei mediale sau laterale (proeminentele osoase de la nivelul gleznei). Apar ca urmare a dilatarii venelor din aceste zone din cauza hipertensiunii venoase si au diametrul mai mic de 1 mm.

Vene varicoase: Dilatatii venoase subcutanate, cu aspect sinuos.

Edemul: Umflarea picioarelor ca urmare a presiunii crescute de la nivelul venelor si a acumularii de lichide in tesuturi.

Eczema varicoasa: pielea devine rosie, umeda si solzoasa. Intinderea si aspectul ei pot varia de la o zona restransa cu modificari de piele aproape insesizabile, la situatii in care eczema acopera toata zona gambei, iar pielea devine foarte iritata si inflamata.

Hiper-pigmentarea: Colorarea maronie a pielii la nivelul gambei, ca urmare a iesirii hematiilor (globulelor rosii) de la nivelul vaselor de sange in tesuturile din jur si a descompunerii acestora cu formarea de depozite de hemosiderina (un pigment proteic ce contine fier).

Lipodermatoscleroza (sau liposcleroza): Tesuturile picioarelor devin tari si dezvolta un aspect lemnos, pierzandu-si supletea naturala. Zona afectata poate fi dureroasa.

Atrofia alba: O cicatrice vasculara sau alba ca urmare a trombozei si a eliminarii capilarelor in stratul mai profund al pielii – poate fi foarte dureroasa, apare adesea in zonele in care exista hiper-pigmentare sau lipodermatoscleroza.

Deformarea piciorului: Piciorul devine foarte subtire la nivelul gleznelor si se ingroasa excesiv in apropierea genunchiului, luand forma unei sticle de sampanie orientate invers.

Ulcerul venos: leziune (rana) deschisa pe piele care apare de obicei pe partea mediala (dinspre interior) a gambei, intre glezna si genunchi.

Pacientul cu insuficienta venoasa cronica prezinta pe langa aceste semne si o serie de simptome care nu trebuie ignorate, ele putand aparea mai devreme decat modificarile de aspect ale pielii: senzatia de picior greu, obosit, umflat, durere, crampe predominant nocturne, prurit (mancarime), senzatia de arsura la nivelul gambei.

Prima masura de tratament in cazul insuficientei venoase cronice este compresia. Terapia prin compresie are ca scop stimularea intoarcerii venoase (circulatia sangelui de la nivelul membrelor inferioare catre inima), reducerea presiunii venoase si prevenirea stazei venoase (stagnarea sangelui la nivelul picioarelor). Pentru a obtine acest lucru, pe picioare se aplica bandaje de compresie sau ciorapi compresivi. Atunci cand bandajele elastice sunt aplicate cu o tensiune uniforma, o compresie graduala este obtinuta intr-un picior cu proportii normale, cu cea mai mare compresie la glezna si valori mai scazute ale presiunii in partea superioara a gambei.

Terapia prin compresie aduce imbunatatiri evidente ale edemului, durerilor, pigmentarilor pielii, in activitatile zilnice, in calitatea vietii in general. Astfel, se poate preveni progresia insuficientei venoase cronice si aparitia ulcerului venos.

In acelasi timp, terapia prin compresie este recunoscuta pe scara larga ca fiind cheia pentru gestionarea ulcerelor venoase: creste rata de vindecare in comparatie cu lipsa terapiei prin compresie si, dupa vindecare, reduce rata de reaparitie a ulcerului venos. O compresie puternica (> 40 mmHg) este mai eficienta decat o presiune scazuta de compresie (≤ 20mmHg) in stimularea vindecarii unui ulcer venos.

Decizia de utilizare a terapiei prin compresie trebuie sa apartina medicului curant (dermatolog, chirurg vascular, flebolog etc.) si este luata in urma investigarii generale a pacientului pentru determinarea existentei si a altor afectiuni asociate.

Terapia prin compresie este contraindicata sau trebuie utilizata cu precautie si doar sub supravegherea medicului la pacientii cu urmatoarele afectiuni asociate:

  • Diabet
  • Boli cardiovasculare
  • Ulceratii maligne sau de cauza mixta
  • Insuficienta cardiaca
  • Boala arteriala periferica
  • Neuropatie periferica
  • Vasculite
  • Indice de presiune glezna-brat sub 0,8 mmHg sau mai mare de 1,2 mmHg

In cazul aparitiei durerii intense la nivelul gambei in timpul purtarii bandajelor de compresie sau a ciorapilor compresivi, acestea trebuie indepartate si trebuie consultat medicul de urgenta.

Factorii de risc care contribuie la dezvoltarea unui ulcer varicos includ:

  • varicele: vene umflate si marite din cauza unei functionari defectuoase a valvelor;
  • tromboza venoasa profunda: cheaguri de sange care se dezvolta in vene si care duc la o functionare defectuoasa a valvelor venoase;
  • traumatismele suferite la nivelul piciorului: lovituri, taieturi, fracturi etc;
  • varsta inaintata: in general, odata cu inaintarea in varsta scade eficienta aparatului circulator;
  • obezitatea: greutatea crescuta sau obezitatea pot determina cresterea presiunii venoase;
  • sarcinile multiple: sarcina afecteaza dinamica fluxului sanguin in venele membrelor inferioare; diametrul venelor de la nivelul membrelor inferioare si volumul venos cresc semnificativ la gravide;
  • sedentarismul sau imobilizarea pe o perioada lunga de timp: pot provoca o slabire a muschiului gambei;
  • istoric familial de insuficienta venoasa cronica sau ulcer venos.

Utilizarea ciorapilor compresivi este recomandata pacientilor cu insuficienta venoasa cronica pentru a preveni progresia acesteia si aparitia ulcerului venos sau celor cu ulcer venos vindecat, in scopul prevenirii reaparitiei acestuia.

In cazul pacientilor care trateaza un ulcer venos activ insa, pe langa tratamentul medicamentos si cel local cu pansamente specifice, se recomanda folosirea fesilor de compresie pentru a realiza bandaje la nivelul gambei afectate.

Un bandaj bun trebuie sa fie etans aplicat pe picior de jur imprejur, presiunea pe care o exercita sa scada dinspre laba piciorului spre genunchi si sa nu stranga membrul la nici un nivel.

Bandajul trebuie sa includa si calcaiul.

Depinzand de dimensiunea si circumferinta membrului, cele mai potrivite pentru membrul inferior sunt fesile cu latimea de 8 sau 10 cm. Fasa este astfel tinuta incat corpul acesteia sa fie deasupra si inspre lateral. Numai in acest fel este posibila desfasurarea fesei pe membru (vezi ilustratia de sus).

Continuarea procedurii:

  • Derulati fasa direct pe piele in timpul aplicarii; ambele margini vor fi trase in mod egal in directia de aplicare.
  • Niciodata nu se va trage fasa la distanta de membru, deoarece in acele cazuri se va pierde ghidarea si se vor crea cute ce vor strangula membrul.
  • Glezna trebuie sa fie in unghi de 900 pentru a aplica fasa.
  • Bandajul compresiv incepe deasupra articulatiei metatarso-falangiene – de la baza degetelor (doar degetele raman libere). Calcaiul trebuie de asemenea bandajat cu grija.
  • Cavitatile, de genul regiunii gleznei, trebuie umplute cu material de captusire pentru egalizarea presiunii.

Gamba trebuie tinuta in unghi drept fata de coapsa in timpul bandajarii.

La nivelul genunchiului bandajul trebuie sa includa capul tibiei. Congestia (acumularea crescuta de sange) din regiunea poplitee (din spatele genunchiului) si ca urmare frictiunea bandajului poate fi evitata daca gamba este flectata (indoita) in unghi drept in timpul bandajarii (vezi imaginea de mai sus).

De obicei bandajele sunt mai etanse, daca deasupra se aplica un al doilea bandaj “de-a curmezisul” deasupra primului bandaj, in sens invers directiei initiale de aplicare.

Cu cat pacientul are mobilitate mai mare, cu atat succesul tratamentului va fi mai mare.

Un bandaj corect efectuat da pacientului senzatia de sustinere ferma si este confortabil. Durerile vor scadea in intensitate. Daca intensitatea durerilor creste sau apar alte dureri care nu dispar odata cu mobilizarea, bandajul trebuie indepartat imediat si trebuie consultat medicul.

Un bandaj compresiv este 100% eficient numai in combinatie cu miscarea activa. Cu cat pacientul face mai multa miscare, cu atat va fi mai mare succesul tratamentului.

Desi insuficienta venoasa cronica este o boala care in general se mosteneste genetic, o serie de masuri pot preveni evolutia acesteia catre cea mai severa complicatie, ulcerul venos:

  • Purtati ciorapi compresivi si folositi incaltaminte confortabila;
  • Respectati tratamentul medicamentos recomandat de medic pentru a reduce riscul formarii cheagurilor de sange;
  • Efectuati periodic teste Doppler;
  • Ingrijiti-va picioarele prin aplicarea de produse hidratante dedicate (creme, uleiuri);
  • Faceti plimbari si exercitii fizice in mod regulat si evitati statul excesiv in picioare sau pe scaun;
  • Renuntati la fumat si respectati un regim alimentar echilibrat pentru a avea o greutate normala
  • Evitati temperaturile ridicate (de ex. expunerea la soare, baile fierbinti, sauna, epilatul cu ceara calda);
  • Respectati tratamentul prescris de medic pentru alte afectiuni de care suferiti (diabet, insuficienta cardiaca etc.).

 

O piele sanatoasa este o piele bine hidrata, ferma si elastica. Exista o piele care nu imbatraneste? Acesta e doar un mit!

Pielea este cel mai mare si mai intins organ al corpului si sufera, ca si celelalte organe din organism, propria sa imbatranire. Imbatranirea pielii evolueaza in paralel cu procesul general de imbatranire al organismului, odata cu inaintarea in varsta la nivelul pielii, avand loc „schimbari normale ale imbatranirii”.

Astfel,persoanele varstnice sunt mai predispuse la perturbari ale integritatii pielii, cum ar fi ulcerul de presiune, decat pacientii mai tineri. De asemenea, persoanele varstnice au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca, iar problemele lor la nivelul pielii pot duce la complicatii medicale suplimentare. Examinand frecvent pielea unui pacient in varsta, documentand si tratand zonele cu probleme, puteti ajuta la eliminarea lor.

Care sunt modificarile legate de imbatranirea pielii?

Pielea este formata din trei straturi de baza: epiderma, derma si hipoderma, imbatranirea pielii  este rezultatul modificarilor la nivelul celor 3 straturi. Pe scurt: cu varsta, epiderma se subtiaza la nivelul dermului, fibrele de colagen si elastina se deterioreaza, iar la nivelul hipodermului, tesutul adipos se micsoreaza.

Piele devine mai subtire, mai fragila

O data cu imbatranirea, pielea devine mai subtire, mai fragila, devenind aproape translucida oferind o protectie mai mica impotriva organismelor invadatoare. Absorbtia medicamentelor prin piele poate fi crescuta si capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D este redusa.

Vasele de la nivelul pielii nu vor mai fi la fel de numeroase

Numarul vaselor de la nivelul pielii va scadea contribuind la aspectul palid al pielii. Ca urmare, mai putine substante nutritive ajung la piele si sunt eliminate mai putine produse reziduale astfel capacitatea pielii de a se vindeca va fi mult incetinita, vasele de sange devin mai fragile iar batranii se invinetesc mai usor.

Scade  productia de colagen si elastina

Cu inaintarea in varsta, corpul nostru produce mai putin colagen si elastina, care ne afecteaza pielea si o fac sa isi piarda elasticitatea. Colagenul, principala proteina structurala a corpului  reprezinta aproximativ 70% din greutatea uscata a pielii. Productia de colagen scade odata cu imbatranirea – cu aproximativ 1% pe an – iar colagenul produs este mai gros si mai putin flexibil. Astfel, persoanele în varsta devin mai susceptibile la leziuni prin sfasiere.

Scade aderenta intre straturile pielii

Acest lucru face ca pielea sa sufere mai usor, vatamari cauzate de leziuni produse prin forte de forfecare si frecare, un alt motiv pentru care leziunile prin sfasiere sunt atat de frecvente la varstnici.

Grasimea se distribuie altfel

Tesutul adipos/grasimea se micsoreaza si totodata se redistribuie la abdomen si coapse, astfel incat zonele osoase, cum ar fi sacrul, soldurile au o amortizare mai mica din cauza stratului de grasime mult mai subtire.

Scade perceptia senzoriala

Scade perceptia senzoriala, capacitatea redusa de a simti atingerea sau presiunea. Imbatranirea este asociata cu o scadere a perceptiei senzoriale, crescand probabilitatea unui episod ischemic cauzat de sederea in sezut sau culcat de lunga durata intr-o singura pozitie. De exemplu, un adult mai tanar isi schimba in mod normal greutatea corporala cel putin la fiecare 15 minute, chiar si in timpul somnului. Dar, din cauza modificarilor senzoriale, a limitarilor in miscare si a efectelor unor medicamente (in special a efectelor sedative), este posibil ca o persoana in varsta sa nu simta nevoia sa isi schimbe greutatea suficient de des, ceea ce duce la ischemia si ruperea pielii.

Scade functia glandelor sudoripare si sebacee

Mai putina transpiratie cat si mai putin sebuum contribuie la pielea excesiv de uscata, care se fisureaza, daca nu este hidratata. Aceste fisuri pot deveni porti de intrare pentru bacterii si pot duce la ruperea pielii in continuare.


Masuri pentru combaterea acestor modificari de imbatranire a pielii

Iată câteva modalități de a evita afectarea pielii:

  1. Evalueaza pielea pacientului in mod regulat – din cap pana in picioare. Priviti distributia parului pacientului: caderea parului poate indica boala arteriala periferica. Verificati, de asemenea, culoarea pielii, temperatura, textura si turgorul (semn ce ne arata gradul de hidratare a pielii).
  2. Verificati zilnic picioarele pacientului, chiar daca pacientul nu are diabet. Desi ulceratiile de calcai si de picioare sunt frecvente la pacientii cu diabet zaharat, acestea sunt, de asemenea, un risc pentru orice persoana cu circulatie si perceptie scazuta.
  3. Repozitioneaza pacientul dupa cum este necesar. Deoarece un program regulat de intoarcere la fiecare 2 ore nu este suficient de frecvent pentru un pacient in varsta, adaptati programul la nevoile pacientului. Intoarcerea lui la fiecare 90 de minute poate fi mai potrivita in timp ce este in pat iar cand sta pe un scaun, repozitioneaza-l la fiecare ora.
  4. Pastrati pielea uscata. Umiditatea excesiva si prelungita duce la macerare, crescand efectele frecarii si forfecarii asupra pielii deja fragile. Evitati utilizarea protectiilor pentru pat din material plastic, care poate face mai mult rau decat bine prin mentinerea umezelii la nivelul pielii. Daca este incontinent, pielea trebuie pastrata curata si uscata, foloseste o crema de bariera impotriva umiditații (vezi crema Molicare® Skin)
  5. Evalueaza starea nutritionala a pacientului. Un pacient in varsta este foarte probabil sa fie subnutrit sau sa aiba risc de malnutritie si sa nu se hidrateze suficient. Examinati cu atentie obiceiurile sale alimentare si starea dentara: Daca nu primeste suficienta proteina, nu poate produce colagen, iar vindecarea leziunilor pielii va intarzia sa apara.

Nu uitați, prevenirea unui ulcer sub presiune este îngrijirea de bază a pacientului varstnic , imobilizat/incontinent.

De-a lungul timpului producatorii au dezvoltat mai multe produse care s-au dovedit eficiente in reducerea incidentei ulcerelor de presiune dobandite in spital sau acasa, precum si in tratarea conditiilor cu risc ridicat care le pot produce. Cele mai frecvente tipuri de produse includ creme, lotiuni, produse de curatare si pudra; scutece si aleze ; saltele si perne speciale, botosi pentru redistribuirea presiunii.


Ce produse sunt recomandate pentru ingrijirea pielii tale?

Pentru o ingrijire corecta a pielii trebuie evitate sapunurile agresive, se recomanda utilizarea unor produse de curatare blande. Aceste produse pot fi utilizate atat pe pielea intacta dar si pe cea compromisă. Pielea deja compromisa prin ingrijirea cu aceste produse nu va mai fi deteriorata, deoarece au un pH echilibrat, sunt non-citotoxice, non-sensibilizante, non-iritante si non-alergene.

O alta caracteristica cheie a lor de luat in considerare este faptul ca functioneaza ca o bariera pentru umiditate (incontinenta).

Tipuri de produse de curatare si produse ce functioneaza ca bariera pentru umiditate:

  • Lotiunile de curatare a corpului fara clatire hidrateaza si ofera protectie usoara impotriva incontinenței. Pot fi folosite pentru curatarea zonelor fetei, corpului, perineului si peristomal (Lotiune de curatare MoliCare® Skin)
  • Produsele tip spuma de curatare sunt de obicei spume care nu necesita clatire si pot fi utilizate pentru curatarea „din cap pana in picioare” oferind si o protecție ușoară a pielii. Pot fi folosite pentru curatarea parului, fetei, corpului, zonei perineale si peristomale (Spuma de curatare Molicare® Skin).
  • Produsele de curatare antimicrobiene sunt agenti de curatare fara clatire care inhiba cresterea bacteriana. Acestea pot fi, de asemenea, folosite pentru curatarea si protectia „din cap pana in picioare”.
  • Cremele pentru repararea/regenerare pielii ajuta la restabilirea echilibrului natural al umiditatii pielii. Cremele de refacere a pielii pot fi utilizate de toti pacientii, inclusiv de cei care prezinta un risc ridicat de lezare a pielii.
  • Produsele de protectie a pielii sunt hidratante, oferind si o bariera usoara la umiditate. Aceste produse de protectie a pielii sunt indicate de obicei pentru a ajuta la ameliorarea disconfortului asociat cu incontinenta usoara sau eruptii de scutec. Perfect pentru pielea iritata (dar nu lezata).
  • Produsele de protectie pe bază de silicon sunt creme care asigură o protecție substanțială a pielii impotriva pierderilor excesive de apă transepidermică (e-TEWL). Indicate in afectiuni ale pielii asociate cu eruptii cutanate cauzate de umezeala, urina si/sau scaun. Bariera siliconica poate dura de obicei pana la trei pana la cinci spalari si ramane semi-permeabilă si nonocluziva (nu blocheaza capacitatea de a respira a pielii).
  • Produsele de protectie a pielii tip pasta sunt considerate ideale pentru pielea normala dar si lezata cat si pentru zonele peristomale. Aceste paste groase ofera o bariera impotriva umiditatii, iar unele includ oxid de zinc care protejeaza impotriva senzatiei de mancarime si iritatii minore. De asemenea, aceste paste au efect de racire si calmare a pielii inflamate, ajutand si la absorbtia minora a exsudatului din leziunea de pe piele.
  • Produse de protectie a pielii tip crema transparenta ofera o bariera de protectie impotriva umiditatii. Poate adera la pielea umeda si macerata si permite monitorizarea usoara a pielii de sub ea. Acest tip de produs este recomandat pentru utilizare in zona perineala si extremitatile inferioare pentru a proteja impotriva iritatiilor si uscaciunii pielii. Este o crema invizibila care protejeaza pielea impotriva umezelii excesive data de incontinenta sau de excesul de exsudat din rani/escare. Unele dintre aceste produse protectoare au capacitatea de a indeparta excesul de umiditate departe de piele (Crema Molicare® Skin).
  • Produse de protectie a pielii tip crema si pulberile antifungice ajuta la tratarea infectiilor fungice in timp ce furnizeaza substante nutritive pielii. Antifungicele ajuta la ameliorarea leziunilor superficiale date de ciuperci, iritarii si mancarimii.